La aproximativ 20 de kilometri de București se află un loc de care se leagă o bună parte din istoria cinematografiei românești.
Pentru generații întregi de actori, regizori, scenografi și tehnicieni, numele Buftea a însemnat înainte de toate film.
Aici au fost construite decoruri impresionante, au fost recreate epoci istorice și au prins viață unele dintre producțiile importante ale cinematografiei românești.
Cum a început povestea
Construcția Centrului de Producție Cinematografică de la Buftea a început în anii ’50, într-o perioadă în care statul român investea masiv în dezvoltarea unei industrii cinematografice.
Studiourile au intrat în folosință începând cu anul 1957, iar până la sfârșitul deceniului complexul dispunea de cinci platouri de filmare, spații pentru filmări combinate, studio de sunet, laborator pentru prelucrarea peliculei și suprafețe generoase destinate filmărilor exterioare.
Pentru România acelor ani, Buftea devenea practic o adevărată fabrică de film.
În deceniile care au urmat, aici au fost realizate peste 500 de lungmetraje, precum și o mare parte dintre coproducțiile cinematografice românești de până în 1989.
Locul în care puteai construi o altă lume
Unul dintre lucrurile spectaculoase la producția cinematografică este că, pentru câteva săptămâni sau luni, un loc poate deveni cu totul altceva.
Iar Buftea oferea exact această posibilitate.
Atelierele și terenurile studiourilor permiteau construirea unor decoruri de mari dimensiuni. În 1966, spre exemplu, a fost realizat un decor complex pentru filmul „Serbările galante”, regizat de René Clair. Ulterior, acesta a fost transformat și reutilizat pentru alte producții, printre care „Dacii”, „Haiducii”, „Bătălia pentru Roma” și „Mihai Viteazul”.
În spatele imaginilor văzute de spectatori în cinematografe exista însă o adevărată industrie.
Tâmplari, croitori, pictori, scenografi, electricieni, operatori, cascadori, ingineri, tehnicieni și sute de alți profesioniști lucrau pentru ca lumea imaginată de regizor să poată exista în fața camerei.
Filme care au intrat în istoria cinematografiei
Perioada de dezvoltare a studiourilor s-a suprapus cu realizarea unor producții importante ale cinematografiei românești.
Printre filmele asociate acestei epoci se numără „Pădurea spânzuraților”, în regia lui Liviu Ciulei, „Răscoala”, regizat de Mircea Mureșan, dar și marile producții istorice precum „Dacii” și „Mihai Viteazul”.
Unele dintre producțiile realizate în această perioadă au obținut și recunoaștere internațională. Liviu Ciulei a primit în 1965 premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes pentru „Pădurea spânzuraților”, iar Mircea Mureșan a fost premiat la Cannes în 1966 pentru „Răscoala”.
Buftea devenise astfel mai mult decât un loc în care se turnau filme.
Era unul dintre centrele industriei cinematografice românești.
Peste 30 de filme într-un singur an
O imagine asupra dimensiunii industriei din acea perioadă ne-o oferă anul 1980.
Atunci, producția studiourilor a ajuns la 32 de filme într-un singur an.
După 1989, industria cinematografică românească avea să treacă însă prin transformări majore.
Studiourile au fost privatizate în 1998 și au intrat într-o nouă etapă. Buftea a început să găzduiască atât producții românești și programe de televiziune, cât și proiecte internaționale.
La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, aici au lucrat inclusiv regizori internaționali precum Costa-Gavras și Franco Zeffirelli.
Povestea continuă
Complexul funcționează și astăzi sub identitatea Studiourile Buftea și oferă infrastructură pentru filme, producții de televiziune, publicitate, videoclipuri și alte proiecte audiovizuale.
Dar poate cea mai importantă moștenire a locului nu poate fi măsurată doar în numărul de platouri sau de filme realizate.
Este memoria cinematografică acumulată aici.
Generații de cineaști au trecut prin Buftea, iar unele dintre imaginile create în aceste studiouri au devenit parte din cultura populară românească.
Astăzi, când vorbim despre patrimoniul cultural al județului Ilfov, ne gândim firesc la palate, mănăstiri, situri arheologice sau meșteșuguri tradiționale.
Dar patrimoniul poate avea și forma unei pelicule de film.
Iar din acest punct de vedere, Buftea ocupă un loc aparte pe harta culturală a României.
